Formatul de debate “Parliamentary”

Dezbaterile formale (pentru care folosim varianta in engleza a termenului, respectiv “debate“) sunt un fenomen care a aparut in lumea Occidentala odata cu ideile Iluminismului si cu dezvoltarea a ceea ce numim “sfera publica”. In mediul universitar, primele “societati de debate” au aparut in facultatile de Drept din lumea anglo-saxona, la inceputul secolului XIX. Rolul lor era de a-i antrena si a-i educa pe tinerii a caror cariera presupunea rezolvarea diverselor dispute prin intermediul dezbaterilor (in domeniul juridic, in politica etc).

Formate de debate

In mare, un debate consta intr-un “meci” intre 2 echipe, care argumenteaza pro si contra unei anumite motiuni, propusa de organizatori. Formatul de debate reprezinta regulile care guverneaza un astfel de “meci”, de la succesiunea si rolul discursurilor, la timpul alocat fiecarui vorbitor, la interactiunea intre echipe sau cu audienta.

In lume exista numeroase formate, in functie de traditia sau de obiectivele pe care le are institutia care le organizeaza. In mediul educational, printre cele mai cunoscute se numara: Lincoln-Douglas, Karl Popper, Policy Debate, American Parliamentary, Asian Parliamentary sau British Parliamentary.

Specificul formatelor de tip “Parliamentary”

Formatele din familia “parliamentary“(pe scurt “parli”)  au in comun faptul ca incurajeaza spontaneitatea si abilitatile generale de argumentare. Astfel, “motiunea” care trebuie dezbatuta este aflata pe loc, iar echipele au intre 15 si 20 minute pentru a-si pregati argumentele. In plus, “cazul” pe care il propune echipa afirmatoare (a Guvernului) este aflat de echipa negatoare (a Opozitiei) abia din primul discurs, care este cel al Primului Ministru. Asta inseamna ca echipa Opozitiei trebuie pe de o parte sa-si noteze argumentele formulate de Guvern, iar pe de alta parte sa se gandeasca aproape instantaneu la cum le poate combate, in cel mai eficient mod.

Avantajele unui astfel de format sunt multiple. Pe de o parte el este mai usor de implementat la nivelul facultatilor, deoarece echipele nu sunt incarcate cu timpul necesar documentarii prealabile, asa cum se intampla in Karl Popper sau in Policy Debate. Pe de alta parte, exercitiul aflarii pe loc a argumentelor si al formularii rapide de contra-argumente imbunatateste semnificativ reflexele participantilor de ascultare activa, de gandire critica si de creativitate in formularea de argumente. De aceea, participantii la meciurile de “parliamentary debate” ajung dupa o perioada relativ scurta de practicare a acestui format sa aiba mai multa incredere in ei, sa se simta confortabili in orice context de public speaking si sa argumenteze mult mai convingator pentru ideile sau cauzele in care cred.

Ce format folosim in meciurile de debate de la Club

La o sedinta de club ne dorim sa-i implicam intr-o forma sau alta pe toti cei prezenti. De aceea, in functie de numarul acestora, la o intalnire se pot desfasura unul sau mai multe meciuri de debate in paralel.

Pentru a avea cea mai mare flexibilitate, folosim o combinatie intre doua formate:

De la cel de-al doilea format am preluat totodata si modul de alegere a motiunii pentru meciurile jucate la club. Astfel, spre deosebire de American Parliamentary, motiunile pe care le jucam sunt relativ previzibile pentru participanti. Intr-un prim pas, membrilor clubului le este propusa o lista cu 5-6 motiuni, pe grupul de Facebook intern. Fiecare voteaza 3 motiuni, iar la final sunt retinute cele de pe primele 3 locuri. In al doilea pas, la club, fiecare echipa ordoneaza lista de motiuni in ordinea preferintelor (“1” pentru cea mai dorita, “3” pentru cea mai putin dorita). Motiunile de pe locurile 3 sunt eliminate automat. Daca ambele echipe au aceeasi motiune pe locurile “1”, aceasta este jucata. Daca nu, se trage la sorti.

Va prezentam mai jos, schematic, formatul American Parliamentary, care poate fi vazut ca un “sambure”, care se regaseste si in celalalte formate de “Parli” (British, Austral-Asian etc.).

Pentru o descriere detaliata a formatului pe care il folosim in paralel, respectiv Austral-Asian Debate, va recomandam acest articol de pe blog, care contine si mini-training-uri video.

Formatul de debate American Parliamentary

Intr-un meci, echipa afirmatoare este denumita “Guvern“, iar cea negatoare – “Opozitie” (trebuie retinut insa ca aceste denumiri sunt strict generice si nu implica un joc de rol, in care echipele sa reprezinte un guvern sau o opozitie reale). Pe cale de consecinta, prima echipa este formata dintr-un “Prim-ministru” (PM) si dintr-un “Membru al Guvernului” (MG). Cea de-a doua este formata dintr-un “Lider al Opozitiei”(LO) si un “Membru al Opozitiei” (MO).

Ficare dintre cei 4 jucatori trebuie sa sustina cate un “discurs constructiv” (in care se pot aduce argumente noi). Dupa aceste discursuri, liderii celor doua echipe sustin cate un “discurs final” (in care se face un rezumat cat mai echilibrat al dezbaterii si se prezinta concluziile, din perspectiva fiecarei echipe).

Va prezentam mai jos o matrice cu ordinea discursurilor, rolurile vorbitorilor si timpul alocat fiecaruia.

Un meci de debate poate deveni greu de urmarit pe masura ce sunt prezentate argumentele, raspunsurile si reconstructiile la adresa acestora. De aceea, pentru a avea o imagine exacta a ce s-a spus, jucatorii si arbitrii folosesc un “debate flowchart“. Acesta urmareste, pe coloane, fiecare discurs, iar cu sageti sunt reprezentate punctele de atac si contra-atac. Gasiti mai jos o reprezentare grafica a unui “flowchart”, care va poate fi de folos inclusiv pentru a intelege mai bine desfasurarea unui meci de debate:

Decizia finala asupra echipei care a castigat debate-ul revine unui arbitru sau unei echipei de arbitri.


Parteneri

Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, Universitatea din Bucuresti   Facultatea de Stiinte Politice, SNSPA Facultatea de Comunicare si Relatii Publice, SNSPA       Facultatea de Management, SNSPA        International Advertising Association Romania


Ce spun cei care ne cunosc despre noi

Sunt jurnalist de politica interna si, in meseria mea, cea mai des intalnita scuza a demnitarilor este: “a fost o greseala de comunicare“. In majoritatea cazurilor e doar un cliseu, spus pentru ca pare benign. In realitate insa, e dovada ca politicenii inca mai cred ca, pentru noi, comunicarea corecta e un simplu moft. Asa cum privesc eu lucrurile, o persoana publica incapabila sa comunice coerent si argumentat nu merita si nu trebuie ascultata. Comunicarea eficienta nu e doar forma de decenta fata de interlocutor, ci si proba unei minti lucide. Simplificand, totul incepe si se sfarseste prin comunicare. Pe scurt, fara comunicare argumentata nu poate exista dezbatere, iar suspendarea dezbaterilor inseamna esecul democratiei. Deci, daca scopul clubului Ethos e sa dezvolte abilitatile de comunicare si sa cultive pasiunea pentru dezbatere, Ethos devine un argument al democratiei.

Razvan Zamfir, realizator TV