In luna februarie a acestui an am avut bucuria sa deschid clubul de debate Ethos II, dupa ce trecusera mai bine de 14 ani de cand isi incetase activitatea primul club Ethos (pentru memoria colectiva as aminti ca acesta a functionat intre 2000 si 2003, in cadrul SNSPA, si ca a fost inceputul a multe aventuri frumoase, printre care Olimpiadele Comunicarii sau Gala Societatii Civile).

Acum, iata ca se incheie un prim semestru universitar, dar si o prima etapa, de 5 luni, din viata clubului. De aceea, cred ca este nevoie atat de un bilant, cat si de niste obiective, la care sa ne raportam in perioada urmatoare. Voi incepe cu primul.

Scurt bilant, la 5 luni, de Ethos Club powered by Telekom

Trebuie sa va marturisesc ca n-as fi luat decizia de a re-incepe clubul Ethos, daca nu ar fi fost sprijinul oferit de Telekom. In plus a contat enorm si suportul de care am beneficiat din partea domnului Mihai Coman, decanul Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii (FJSC), care m-a convins inca odata de modul strategic in care intelege sa conduca destinele acestei facultati, atat de importanta pentru sanatatea societatii noastre.

Chiar si asa, imi amintesc ca am avut mari emotii inainte de prima sedinta de club. O sa vina lumea? ma intrebam. Daca lucrurile s-au schimbat radical in 14 ani, iar studentii nu mai sunt acum ce erau “pe vremea mea“? In plus, oare eu mai sunt capabil sa fiu instructor, sa coordonez un club de debate? Imi venea sa intru in pamant, gandindu-ma ca n-o sa ma mai pot ridica la inaltimea vremurilor in care la o sedinta a clubului Ethos aveam chiar si 30-40 de participanti, iar tot SNSPA-ul era impanzit de meciurile noastre de debate.

Daca a fost cineva care sa ma incurajeze, au fost tinerii, inteligentii si generosii mei studenti, Stefan Murariu si Ruxandra Florescu. Ei bine, ei m-au convins ca nu e nimic in neregula cu studentii din ziua de azi, ca nimic dramatic nu s-a intamplat cu ei in ultimii 14 ani. Si m-au mai convins ca, daca vrem sa cautam niste vinovati, atunci ar trebui sa ne uitam inspre noi: profesori, politicieni, companii, oameni din societatea civila – de noi depinde ce materie prima oferim unor minti tinere pentru a se dezvolta, de noi depind input-urile pe care le introducem in “sistem”; iar asta ar trebui sa ne dea de gandit mult mai serios decat pana acum, pentru ca tot noi suntem beneficiarii output-urilor …

Ce-am vrut sa spun mai sus este ca, dincolo de cifre, un bilant este despre oameni si despre aventurile prin care ai trecut alaturi de ei. Insa, daca ar fi sa trec si peste sfaturile de care am beneficiat de la prietenul meu Alexandru Ciochia, si peste intamplarea fericita de a-l avea alaturi pe Ioan Mihalcea, un veteran al clubului Ethos I, si peste multe, multe alte aventuri umane, ar ramane ca, in cifre, am stat cam asa:

  • Am avut peste 30 de participanti care au jucat in minim un debate
  • Majoritatea au fost atat de incantati de experienta incat au recomandat-o si altora, fie pe Facebook, fie pe site-ul clubului, fie in particular 🙂
  • Comunicarea in interiorul clubului se realizeaza printr-un grup privat pe Facebook, care, la ora actuala are 40 de membri. Pe grup, alaturi de membrii care participa constant la intalniri, ni s-au alaturat si profesori universitari, lideri de opinie sau realizatori TV care vor sa contribuie la scopul si viziunea clubului Ethos;
  • Avem acum 8 membri ai clubului care au arbitrat minim un debate si care sunt deci pregatiti sa devina arbitrii cu acte in regula (nota bene: arbitrii sunt cea mai valoroasa resursa a unui club, pentru ca doar asa poate creste si poate integra mai multi nou veniti)
  • Cel mai important: ne intalnim cu precizie de ceasornic in fiecare saptamana si, cu fiecare intalnire, suntem mai multi si mai hotarati sa ne imbunatatim…

Ce e spectaculos la aceste cifre este ca ele au fost posibile in absenta oricarei forme de publicitate. E adevarat: s-a lucrat doar din-gura-in-gura. Nu am reusit nici macar sa punem un afis intr-o facultate, iar profesorii universitari care au stiut despre club nu au apucat sa le spuna despre el studentilor lor (lucru pe care, desigur, as vrea sa-l schimb cat mai repede). Un astfel de insucces poate fi caracterizat si ca “delasare”, iar pentru asta eu sunt unicul vinovat. Insa, credeti-ma: nimic nu e mai greu, dar nici mai valoros pe termen lung decat contactul de la om la om. Nu in ultimul rand, e adevarat ca m-am temut de un aflux prea mare de nou veniti, pe care sa ne fie greu sa-l gestionam, pana cand nu au aparut cei 8 colegi “senior”, pregatiti sa arbitreze, de care v-am spus mai sus. Ii putem spune “crestere organica”, daca vreti… 🙂

Obiective 2017/208

Schimband acum perspectiva si mutand-o spre viitor, daca imi permiteti, o sa enumar obiectivele noastre sub forma unei piramide, care sa arate si subordonarea lor. Adica plecand de la cel mai ambitios, continuand cu cel imediat subordonat si asa mai departe.

1. Participarea cu minim 2 echipe la EUDC 2018 si WUDC 2018/2019

Adevarata poveste a debate-ului incepe la campionate. Acolo se aduna o cantitate aproape exploziva de inteligenta, creativitate, dar si entuziasm ca lumea in care traim poate fi facuta un loc mai bun pentru toti, doar prin puterea magica a dialogului si a argumentelor.

Iar varful varfurilor in materie de campionate sunt cele doua pe care le-am mentionat in obiectiv. Puteti sa va ganditi la ele in termenii fotbalistici de “Campionat European” si “Campionat Mondial“. Primul, adica European Universities Debate Championship, este un campionat al orgoliilor, unde vedetele sunt echipele de la Oxford, Durham, Cambridge, Tel Aviv, Edinburgh etc. Pe de alta parte, World Universities Debate Championship (pe scurt “Worlds”) are aceeasi anvergura si acoperire ca un Campionat Mondial, adica ne deschidem si spre Harvard, Yale sau Cornell, dar si spre Sydney, Melbourne, Indonesia etc.

Romania a mai fost prezenta pana acum la aceste doua campionate de elita, multumita generatiilor de debateri straluciti pe care le-a generat si pastorit, la nivel de liceu, organizatia noastra nationala, ARDOR. Ce ne propunem noi este sa ne alaturam eforturilor ARDOR, dar si sa “cimentam” pentru mult timp de acum incolo prezenta Romaniei pe scena inteligentei discursive internationale.

Din pacate, prezenta Romaniei la astfel de campionate universitare a avut de suferit pana acum, din cauza lipsei unei culturi a debate-ului in facultatile romanesti. Iar asta inseamna atat ca ne lipseste masa critica necesara pentru recrutarea de performanta, cat si ca eventualele echipe au probleme in atragerea fondurilor necesare pentru pregatirea si participarea la competitii (de ce ar sponsoriza o companie o echipa de debate, cat timp debate-ul nu are priza in facultati?). Spre exemplu, din ce-am vazut la EUDC 2017, acolo au existat 3 universitati din Romania care au inscris initial cate o echipa, insa, pana la expirarea deadline-ului, niciuna nu isi achitase taxa de participare.

Daca vreti sa va puneti la curent cu cele doua competitii, va invit sa descoperiti site-urile si conturile de Facebook ale organizatorilor (din anul curent si din urmatorii), intrand pe pagina “Link-uri debate“, la capitolul “Competitii internationale pentru care ne pregatim”.

2. Initierea unui turneu universitar local, in Bucuresti

In momentul in care inca incercam sa dau o forma clubului Ethos II, am studiat destul de mult, pe internet, diversele intrebuintari care li se dau cluburilor de debate, pretutindeni in lume. Asa am aflat, spre exemplu, ca un astfel de club poate deveni un centru de utilitate publica, care sa deserveasca o intreaga comunitate: de la copiii de scoala primara, pana la antreprenorii locali, care au nevoie sa-si dezvolte niste abilitati esentiale in activitatea de business. Am mai aflat, spre exemplu, ca Biserica Catolica obisnuieste sa foloseasca activitatea de debate in toate scolile sau universitatile pe care le pastoreste si ca, organizeaza chiar campionate internationale pe teme de doctrina religioasa.

Insa cel mai mult mi-a atras atentia un club de debate de la o universitate de pe coasta de est a SUA. Pe site-ul lor am citit ca echipele clubului isi fac in fiecare vineri bagajele, se urca in autocare si pleaca pana duminica dupa-amiaza in vizita la cate o universitate vecina, pentru a se confrunta cu echipele de acolo, intr-un mini-turneu local.

Si mi-am spus ca da, asta inseamna adrenalina de care are nevoie o miscare universitara de debate pentru a ramane vie si fertila, pentru a le provoca permanent inteligenta si creativitatea unor tineri pe care societatea lor ii pregateste sa devina liderii lumii civilizate…

In consecinta, daca ne dorim ca Romania sa devenim o forta in lumea inteligentei discursive internationale, e important sa avem cat mai multe turnee de debate la nivel local, din care sa ne putem selecta campionii. Din pacate, eu personal n-am reusit sa aflu daca in Bucuresti, cel mai mare centru universitar al Romaniei, se organizeaza un astfel de turneu. Poate sunt doar eu ghiniost, insa teama mea este ca de fapt nu exista, cu atat mai putin unul care sa genereze emulatie si asteptare in toate facultatile care ar trebui sa fie interesate de el.

In schimb, faptul ca noi vom pune pe harta debate-ului un turneu sub marca Ethos – pe care mi-l doresc pe viitor unul international -, sper sa-i motiveze si pe alti potentiali organizatori sa ne urmeze exemplul…

3. Deschiderea unor noi “chapters” ale clubului Ethos si exersarea in limba engleza

In final, pentru a avea turnee locale si pentru a ne putea selecta cele mai bune echipe care sa reprezinte Romania, avem nevoie de cluburi in facultatile bucurestene. Din pacate, si aici poate fi din nou un ghinion personal, nu am descoperit inca astfel de cluburi care sa aiba o activitate constanta, sa fie vii si sa faca, de ce nu, “adepti” printre mintile stralucite ale studentilor din Capitala noastra.

De aceea, echipa noastra va contribui, alaturi de ARDOR, cu toate resursele umane de care dispunem, pentru a-i sprijini pe toti cei care vor sa infiinteze cluburi la nivelul universitatilor sau facultatilor bucurestene.

Cu toate acestea, daca este ceva ce am invatat in cei 18 ani in care am fost implicat sau am observat miscarea de debate din Romania, acel lucru este ca ingredientul “secret” care poate face un club sa traiasca nu sunt nici instructorii straluciti, nici debaterii legendari, ci este ceva mult mai subtil, o forma de energie pe care mi-ar fi greu acum sa o descriu in cuvinte. De aceea, daca viitorul va arata, asa cum a facut-o trecutul, ca un astfel de ingredient este prezent in clubul Ethos, vom incerca sa-l punem la lucru, asigurandu-ne ca avem o prezenta saptamanala nu doar in Universitatea din Bucuresti, ci si in cadrul SNSPA – universitatea din care provin si a carei misiune este sa formeze liderii pentru guvernarea de maine a Romaniei.

Personal, inainte de a fi instructor de debate, am avut onoarea de a fi, timp de 4 ani, instructor sportiv, respectiv de Taekwon-do ITF, intr-un mic club constantean. Echipa pe care am format-o atunci s-a reunit ulterior in CS “Salamandra” Constanta, despre care, o simpla cautare pe Google va poate spune ca a devenit campionul incontestabil al Romaniei la acest sport. Mi-as dori sa pot replica aceasta performanta si in domeniul sportului inteligentei discursive care este debate-ul. De data aceasta la nivel international.

Daca simtiti si voi ca un astfel de pariu pentru Romania poate fi unul castigator, va invit sa va alaturati clubului si spiritului Ethos…